Este adevarat ca suntem atrase de tot ce este interzis, implicit de “baietii rai”. De asta sunt si ei asa, pentru ca le permitem si pentru ca sunt multe proaste care cred ca sunt atat de speciale incat el se va schimba.

Hello, nu se va schimba. NICIODATA. De ce? Pentru ca atata timp cat sunt suficient de multe cretine siliconate care sa pice din prima pentru niste toale de firma, sau pentru o plimbare cu jeep-ul, nu au motiv sa se schimbe. De ce s-ar lega la cap cu una cand se pot lega la pat cu mai multe?!? Cand au chef si fara sa dea explicatii?

Si nu, inima lui nu se va inmuia. De ce? Pentru ca nu are. Simplu.

Exista si cativa care spun de la inceput exact ce vor. Daca accepti, atunci nu iti imagina ca va fi acolo cand ai nevoie. Nu veti fi impreuna de ziua ta sau a lui, nu veti merge impreuna la nunti sau botezuri, nu va veti saruta, romantic, sub vasc la trecerea dintre ani, nu te va intreba daca ai probleme si nu te va cere niciodata de nevasta. Vei fi acolo atunci cand el va avea “chef” nu neaparat de tine cat de actiune, in termeni de cartier se numeste altfel.

Bun articol. Cu siguranta este scris de un barbat frustrat careia i s-a dus iubita dupa un macho, si-a facut treburile si apoi s-a intors. El a primit-o cu bratele deschise si lacrimi in ochi. Poate deja isi fac planuri de nunta, dar asta este alta poveste. ))

Da, iubirile perfecte sunt cele care NU s-au întâmplat. Cele pe care le-ai visat sau… chiar și cele pe care le-ai trăit de unul singur, în inima ta. Cele pe care le-ai colorat în esențe de toamnă, mai apoi de primăvară, cele pe care le-ai luminat singur atunci când îți erau întunecate. Cele pe care le-ai pictat metaforic în nuanțele favorite, cele care s-au întipărit atât de adânc în imaginația inimii tale încât toate lucrurile și sentimentele noi poartă acum amprenta lor, și ea imaginară. Cele la care ai sperat îndelung a se adeveri, dar care nu s-au adeverit niciodată. Ele da. Sunt iubiri perfecte.

Luni am ajuns din intamplare la morga spitalului Sf. Ioan. Si nu doar la usa, ci in mijlocul “distractiei”. Norocul meu a fost ca nu era nimeni la petrecere in acel moment. A fost cea mai scarry experienta din viata mea de pana acum. Si cea mai traumatizanta. Toata ziua am avut miros de formol si alte substante in nas si nu am putut sa mananc absolut nimic.

Si azi, nr. marti, am fost nevoita sa ma duc din nou. Bineinteles ca nu m-am mai dus singura de data asta, ci cu o doamna fata de care nu stiu cum o sa ma revansez. Socul cel mai mare a fost provocat de iesirea unui medic din una dintre sali (moment in care am vazut ca “avea treaba”) cu o merdenea (sau ce o fi avut in mana) DIN CARE MUSCA FOARTE TACTICOS SI CARE ERA DEJA INCEPUTA. :o

Asa ca daca tot nu scapi de ceea ce te temi, am hotarat ca ma tem tare sa ma indragostesc loca loca, mi-e teama sa raman insarcinata, mi-e taaare teama sa fiu fericita si mi-e teama sa fim sanatosi.

Cand ati facut ultima data parte dintr-o poveste? De ura sau de dragoste. Poveste sa fie.

Cum arata o poveste? Are un inceput care iti taie respiratia si te pregateste pentru cuprinsul care are rolul de a te duce repede catre happy-end.

Ne mai gasim timp in haosul cotidian pentru povesti? Daca ajungem intr-o poveste stim sa ne dam seama? Stim cum sa o continuam si sa ne indreptam catre happy-end?

Si cea mai pertinenta intrebare: mai crede cineva in povesti? In zane si printi?

Oamenii veseli sunt optimisti si te fac sa ai incredere in ei.

Rasul ne scapa de migrene si cica ingrasa, dar partea asta nu s-a adeverit deocamdata.

Normal, zic. La inceput, adica acum 1,2,3 … ani fiecare povestea ce a facut, cu lux de amanunte pentru a petrece cat mai mult timp impreuna. Daca din toate amanuntele acelea erau adevarate jumatate, eu ma mir. Ideea nu era neaparat de a istorisi cele intamplate, ci de a vorbi cu ACEA persoana. Dupa trecerea timpului ajungi sa iti cunosti “aproapele” suficient de bine incat sa iti mai faci timp si pentru tine.

Ar fi super ca fiecare sa revina la viata lui, la prietenii lui si la lucrurile care ii fac placere fara ca celalalt sa se simta lezat. Normal este sa nu renunte niciodata la viata dinainte de “lipeala”.

Fetelor, ca la voi este intalnita mai des problema asta, daca se duce la “bere cu baietii” nu inseamna ca este si agatatul inclus in pachet. Serios acum, despre ce pot vorbi barbatii cand se duc la o bere, eventual si la un meci? Despre transferurile din ultimul sezon, despre cum nu a dat arbitrul penalty sau suspendarile din ultima vreme. Ati vrea sa asistati la asa ceva? Hmmm, nu prea cred.

Nu mai bine va duceti si voi cu fetele la o cafea sau la o sesiune de shopping prelungita? Plus ca daca v-a suparat tare in ultima perioada puteti lua cardul lui .

Sa nu uitam ca fiecare a avut o viata inainte de a ne cunoaste partenerii. Avem prietenii nostri cu care impartasim lucruri pe care un strain nu le-ar intelege, asa ca e mai bine sa ramanem ca la inceput.

Cand intri intr-un cuplu este frumos sa petreci timp impreuna, dar asta nu inseamna sa va lipiti cu “Picatura”.

Mai avem nevoie si de aer!!!!!

- Eu am avut o dimineata superba si nu vreau sa-mi stric ziua.

Dialogul a avut loc in metrou intre un pustan si o tanara domnita (adica moi), putin dupa ora pranzului.

Dupa ce au fost invocate rudele si mamele gandacilor zburatori, o hartie il scoate pe animal din incinta. Soferita se urca la volan, porneste motorul, scoate avariile, da semnal stanga si pleaca fericita mai departe.

PS: Soferita nu era blonda pentru ca sunt bruneta. ))

In ceea ce o priveste pe noua “doamna”Borcea, Alina pe numele ei, a facut ca notiunea de mireasa sa fie rasturnata din temelii.

1. Genele false au fost mult prea FALSE. Probabil a vrut o privire “rapitoare”, insa nu era cazul pentru ca oricum era in centrul atentiei, cel putin teoretic.

2. Voalul. Nu i-a explicat nimeni duduiei ca nu voalul trebuie purtat de catre domnisoarele de onoare, ci trena. Partea cea mai haioasa a fost atunci cand cineva i-a calcat pe voalul-trena-perdea-etc si era sa-i rupa capul. Delicios!

3. Dricul. Pardon, trasura. Pardon, limuzina. In fine, chestia aia lunga si alba care a blocat traficul in Pipera. Si cum putea fi imaginea completa? Nelipsitele gorile ambulante au facut ordine la locul faptei.

4. Florile au fost frumoase. Aranjamentele din curtea bisericii au fost facute cu gust. Nu am inteles cine si de ce i-a pus o floare pe cap miresei. Stralucitoare si muuult prea mare.

5. Si partea cea mai frumoasa … rochia. O maaare varza. Asemanatoare din punct de vedere estetic cu celebra leguma (mult mai celebra decat mireasa).

Si ca sa nu fiu critica pana la capat, am si un accesoriu care mi-a placut foarte mult: jartiera. De ce? Pentru ca nu s-a vazut.

PS: Pentru mine doamna Borcea se numeste si se va numi mereu, Mihaela. Si este o adevarat doamna.

PS1: Si mi-a mai placut foarte mult nasa. O prezenta discreta si placuta vederii.