Just me …

Entries from octombrie 2008

Mătuşică din nou!

octombrie 31, 2008 · 1 comentariu

Mai am o nepoţică mititică. Se numeşte Samantha Maria şi s-a născut pe 29 octombrie. Este frumoasă foc. Brunetă cu ochii albăstrui. Tati, cred că ar fi cazul sa îşi cumperi puşcă sau măcar un pistol cu bile.

Din păcate este în Germania şi nu cred că ne vom vedea prea curînd.

O familie fericită!

Categorii: 1

Concursul asta mă omoară

octombrie 26, 2008 · 11 Comentarii

Orange a lansat un concurs foarte mişto “Caută şi cîştigă”. Dau nişte obiecte şi trebuie găsite pe o sumedenie de site-uri. Partea proastă şi pe care nu am găsit-o în regulament este că după o perioadă obiectele dispar de pe site-uri şi din lista de obiecte. Dispar de tot. Gata. Finito. Papa. 

Eu am o mare problemă cu un hotel din Australia pe care nu îl mai găsesc. El a dispărut şi din lista de obiecte, cu toate că a fost acolo două zile. Hmmmmm… Oare ce să fie asta? Poate o defecţiune tehnică?

În aceeaşi situaţie mai este şi playstation-ul şi căruciorul. Să vedem, poate le găsesc cîndva.

Dacă ştiţi ceva legat de situaţia asta luminaţi-mă şi pe mine vă rog să nu le mai caut de nebună că mă doare degetul de la F5.

Categorii: 1
Tagged:

Goodbye Lăcă, goodbye!

octombrie 22, 2008 · 1 comentariu

Cam atît aş putea spune.

Categorii: 1

Sad!

octombrie 20, 2008 · Scrieti un comentariu

Din păcate Gilles a fost învins de nesuferitul de Murray. Îmi pare rău. La Paris o să îşi ia revanşa. Doar e la el acasă.

Categorii: 1

Un drăcuşor simpatic

octombrie 19, 2008 · 1 comentariu

Ieri a fost o zi foarte ciudată în care am avut tot felul de sentimente şi trăiri. Mă refer la semifinalele Mastersului de la Madrid.

Prima semifinală i-a avut ca protagonişti pe Roger Federer şi un neica nimeni scoţian pe numele său Andy Murray. Eram convinsă că fostul număr unu mondial îl va bate în două seturi şi că meciul nu va ţine mai mult de o oră. Iată că nu a fost aşa şi Federer a rămas numai cu cec-ul de 90.000 de euro. (am spus “numai” pentru că Federer a devenit tenismenul cu cele mai mari câştiguri din istoria sportului alb, acumulând în total în cariera sa 43.300.847 de dolari.)

A urmat a doua semifinală în care mi-am dorit din tot sufletul meu ca Rafael Nadal să fie bătut la el acasă, în faţa fanilor, de cel pe care nu l-am putut suferi din august pînă ieri, Gilles Simon. Şi iată cum am ajuns să ţin cu duşmanul. Aşa că acest Gilles care pînă acum era un drăcuşor (pentru că l-a învins pe preferatul meu, Carlos Moya, la Openul de la Bucureşti) a devenit un drăcuşor SIMPATIC (pentru că l-a învins şi l-a umilit pe îngîmfatul de Rafa la el acasă în faţa propriului public).

So, azi de la 17:00 va fi marea finală în care vom vedea un Murray ambiţios şi un Simon concentrat. Va fi un meci frumos, cu un învingător francez. SPER!

Categorii: 1

Am ajuns la 45 de kilograme şi cică există un anumit motiv

octombrie 16, 2008 · 7 Comentarii

Am găsit aici un articol pe care nu l-am prea înţeles. Cert este că am 45 de kilograme şi trebuia să am în jur de 50.

Oamenii de ştiinţă englezi au descoperit că fluctuatiile de greutate ale unei femei sînt cauzate de gradul de fericire resimţită în relaţia pe care o desfăşoară cu partenerul de viaţă.

Buuun, am înţeles că dacă eşti supărată slăbeşti iar după ce te măriţi te îngraşi şi nu te mai interesează aspectul fizic.

Concluzia mea: dacă mă voi mărita vreodată mă voi face cît China, iar dacă nu voi muri de anorexie. Hmmm… grea decizie.

Categorii: 1

Ţara în care trăim

octombrie 16, 2008 · Scrieti un comentariu

În ce ţară trăim… De ce spun asta? O maşină accidentează un pieton. Nu am văzut exact momentul impactului. Doar că un domn în jur de vreo 55-60 de ani zăcea inconştient pe asfalt şi din gură îi ieşea un firicel de sînge. Se sună la 112.

În cîteva minute vine poliţia. Se aşteaptă salvarea. Se vede o salvare după 10 minute la capătul străzii. Poliţia îi face loc. Ajunge în dreptul rănitului, şoferul ambulanţei deschide geamul şi îi spune ceva poliţistului, apoi pleacă mai departe. În tot acest timp pietonul zace pe jos cu faţa plină de sînge şi respiră neregulat.

Evenimentul s-a petrecut în apropierea spitalului Budimex. Eu cred că un medic (chiar dacă e pediatru) poate da primul ajutor mai bine decît mama sau alţi trecători.

După alte cîteva minute vine o echipă SMURD, în sfîrşit. De la impact pînă a ajuns SMUR-ul au trecut cel puţin 15 minute, timp suficient ca un om să se transforme din rănit în decedat şi alt om să treacă de la dosar penal la cîţiva ani de puşcărie.

De ce s-a produs accidentul? Foarte simplu. Pentru că semnul de “trecere de pietoni” este foarte bine camuflat de crengile unui copac iar marcajul nu a mai fost trasat de cînd s-a făcut strada.

Sper ca acel domn să se facă bine şi cu siguranţă de cîte ori o să mai trec pe strada aia o să îmi amintesc acest incident.

Categorii: 1

Vreau să mă îngraş

octombrie 7, 2008 · 17 Comentarii

Toată lumea vrea să slăbească. Eu vreau să mai pun cîteva kilograme pe ici pe colo. Problema cea mare este că în loc să mă îngraş, slăbesc fără nici un efort. Cred că o să urmez dieta fast food. Unora le iese.

Categorii: 1
Tagged: ,

Ce Face Remiza

octombrie 2, 2008 · 1 comentariu

Iată unde duce bucuria unui scor 0-0.
Iar pe Boc îl înţelegem, totul pentru campania electorală.

Categorii: 1