Sa privim partea buna a lucrurilor

Ce bine e sa muncesti cind multi sint in vacanta.
Astazi am facut 10 minute de acasa pina la munca. Strazi libere, semafoare pe verde, politie mai putina. Apoi am gasit loc de parcare imediat, nu m-am mai invirtit 20 de minute dupa unul.
Super!
As vrea sa muncesc numai atunci cind ceilalti sint liberi.

Super petrecere

Ziua de joi a fost neaşteptat de frumoasă. Adrian Diaconu a fost declarat persoană de onoare a oraşului Buşteni. Aşadar, am plecat spre Buşteni pe la 12. Am trecut prin Ploieşti pentru a evita aglomeraţia şi gropile de pe centură. Mi-a plăcut foarte mult Ploieştiul. Curaţenie, multă verdeaţă şi nu a fost aglomerat. Nu mai fusesem în Ploieşti pînă atunci dar promit să mă mai duc. Am ajuns la Primăria Buşteni, am participat la pregătiri, la întinderea covorului roşu şi la probele de sunet. Apoi a urmat petrecerea la hotelul Alexandros. Mâncare, băutură, lăutari, într-un cuvînt: distracţie. Printre toate astea am reuşit să vorbim cu Adrian şi am facut nişte poze cu centura WBC. Foarte frumos!

PS: Nu am baut eu toata bautura. A mai ramas putintel. Poze cu centura WBC inca nu am, dar cind se va intoarce fotograful la munci voi rezolva problema.

Imagine: Andrei Crăiţoiu

Nesimtire fara limite

Am avut anul trecut niste divergente cu un pustiulica. Mi-a reprosat ca am copiat “furat” de la el niste date. M-am enervat la inceput, apoi mi-am dat seama ca nu merita osteneala si durerea de cap care ar fi urmat. Azi am aflat ca cel care chiar “fura” este el. Si nu niste date publice, ci poze personale. Mai draguta, rares, daca tin minte bine (si am scris intentionat numele cu litere mici, pentru ca asa merita), vezi-ti lungul nasului!

Ce a mai frumoasă veste din ultima vreme

Astăzi am aflat, din întîmplare, că prietena mea de o viaţă, adică de cind aveam eu şase luni şi ea s-a născut, o să aibă o fetiţă. Nu mă aşteptam. De fapt nu mă aşteptam nici să se mărite anul trecut. Aşa că este omul-surpriză pentru mine. Felicitări şi fetiţa ei să fie sănătoasă şi la fel de frumoasă ca şi ea.

Super meci, felicitări Adrian!

Am rîs, am plîns, am aplaudat, am ţipat, într-un cuvînt a fost o atmosferă greu de explicat în cuvinte la Gala “Invincibilii” de aseară. Emoţii mari am avut numai la meciurile lui JO JO DAN şi DIACONU. La primul meci am văzut un KO în a treia rundă şi un român fericit care promite multe victorii pe viitor. Iar în meciul lui Diaconu am trecut de la agonie la extaz de multe ori. A fost un meci plin frumos iar publicul a trăit fiecare lovitură a lui Adi la intensitate maximă. Într-un cuvînt: Superb!

PS: Daca ar fi fost in locul lui Adi altcineva (nu dau nume) in ring cred ca as fi facut stop cardio-respirator.

Uau şi atît!

Uau. Ce mai zi! După ce Kiri mi-a luat ieri autograf de la Lucian Bute, azi, Ursică a dat lovitura de graţie. Eram la Hard Rock, la cîntarul oficial înaintea galei “Invincibilii” de pe 19 aprilie. Vorbeam cu cineva cînd apare. Cine? Lucian Bute. Vorbeşte cu unii, face poze cu altele, etc. Apare Ursică şi zice “hai să faci poză cu Lucică”. Zic: “What”? Io?
Şi îl strigă. Şi vine. Şi gata. Mi s-a tăiat filmul. Rezultatul: nişte poze. Iată una dintre ele

Ce zi draguta

Ce frumos este sa te trezesti la 7 dimineata, sa mergi cu masina prin minunatul oras pina pe la 11, sa il injuri pe Videanu pentru fiecare bordurica in parte, apoi sa stai la cozi la Posta Romana. Aici imi doream sa ajung. Nervoasa, incalzita si somnoroasa ma asez la coada sa platesc trei facturi. Dupa jumatate de ora ajung la ghiseu. “Doamna” imi ia cele trei facturi si imi da doua inapoi spunindu-mi: “Astea la ghiseul doi, ce nu vezi sa citesti”? O intreb politicoasa: “Poftim”? (credeam ca inca dorm si nu am auzit bine). “Nici nu auzi bine vad”, imi raspunde aceeasi voce ascunda in spatele unei fiinte ne-realizate, ne-implinite si pot continua cu mai multi “ne-”.
Ce a urmat este confidential pentru ca in general sint o fire foarte calma si draguta. Astazi am fost cu totul altfel. Ce m-a mirat a fost faptul ca am avut si sustinatori, un fel de galerie. dupa alte 30 de minute am reusit sa imi platesc facturile si sa plec de acolo.

NU VREAU SA MA MAI INTORC NICIODATA LA OFICIUL 20!!!!

Maine il vad pe Bute si poate imi mai trec nervii. Sau ma apuca altii. Sa vedem.

Marţi, 3 ceasuri rele. Unul a trecut. Au mai rămas două

Astăzi am plecat spre Piata Romană fiind pregătită psihic de traficul la care urma să iau parte. Numai că imaginaţia mea a fost depăşită de semafoarele care nu funcţionau şi de poliţiştii care erau în intersecţii şi încurcau circulaţia. Pe lîngă toate acestea, am reuşit să ajung, după mai mult de o oră la Romană şi am început căutarea unui loc de parcare. Pe o străduţă am trecut pe lîngă o doamnă aflată la volanul unui Matiz verde care nu a apreciat distanţa şi mi-a şters oglinda. A deschis geamul şi a început să îmi adreseze tot felul de aberaţii de genul “Nu te uiţi pe unde mergi” sau “Poate mi-am zgîriat maşina că vezi tu”. I-am spus şi eu ceva care l-ar fi făcut mîndru pe Roşu dacă era lîngă mine.

Al doilea ceas rau si al treilea nu au ma fost.
Pfiuu, ce bucurie!

Atenţie la riduri!

Cum pot fi unele persoane tot timpul morocănoase, sau în cea mai mare parte a timpului, nu pot să înţeleg. Oameni buni, faceţi riduri! Ce te costă să vorbeşti frumos şi să zîmbeşti puţin? Nu prea mult.

Petrecere în pijama

Sămbătă seara am programat o petrecere la mine acasă. Numai pentru fete. O petrecere în pijama. Sînt tare curioasă cum va fi. De fapt, petrecerea este pentru nepoţica mea care are 6 ani. Nu prea ştiu cum se mai face, dar o să improvizez ceva pentru că am imaginaţie destul de bogată.

Sper să nu îşi supere părinţii pînă atunci. Am mai plănuit o dată, dar nu s-a întîmplat.